Muzici "bune"?!

Mă preumblam fără ţintă pe paginile Last.fm, pe la artişti, când am observat pe la shout-uri tot felul de mesaje de-a dreptul ostile a căror ţintă erau diverse trupe. printre ele, o copiliţă ofta din greu, într-un mesaj de pe grupul clujenilor, că, vai, "ce muzică proastă se ascultă mai nou". Un alt plictisit face aluzie la Coldplay. Ea revine, menţionând că se referea la Travka şi la Kumm. Mereu se găsesc câţiva mai cu moţ care consideră că, deh, gusturile lor trebuie luate drept referinţă de restul lumii. Dacă nu vă place ceva, nu ascultaţi şi am încheiat povestea. Nu ţin neapărat să iau apărarea trupelor menţionate, dar cred în dreptul la individualitate, în dreptul de asculta orice îţi cade bine, atâta vreme cât nu-ţi bagi gusturile pe gâtul altuia. Cam lejer îşi rezervă unii dreptul de a hotărâ ce e muzica "bună".

Coldplay - For You


Travka - Sunt Un Erou


Kumm - Fashion


Elsiane - Mend
Cu o oarecare legătură. Chiar adineauri îi ziceam unei prietene că nu mă omor după Elsiane, şi că la auzirea vocilor celor de la CocoRosie mi se zburleşte părul pe mână (nu în sensul bun), dar nu m-am gândit nici o clipă să-i zic: "ce muzică proastă". Mie-era destul de clar că e doar ceva ce nu-mi place mie, nu că tre să-i dau peste nas cuiva pentru ca o gustă.
Dar pe asta (Mend) chiar o ador. O ascult obsesiv de două ore.

All is well

Rebelul din mine s-a întors la hibernare. Era şi normal după atâta petrec şi voie-bună. După ziua lui Mv am luat-o de la capăt, a doua zi, când am dat o mică petrecere pentru una din fetele din casă. Fusese ziua ei. Se pare că o să fiu o bună gospodină. Sau cel puţin aşa mă ameninţă fetele. Clătitele mele au avut trecere. Ihihi:D. Am savurat o cană de vin fiert cu scorţioară (ce bun a fost!) şi am stat la poveşti până s-au retras musafirii, care au continuat petrecerea prin oraş. Prietenele mele nu aveau chef de dormit aşa că am pus de-o discotecă în living. Am pornit o dănţuială pe ritmuri de Michael Jackson, Britney Spears, hip-hoape şi tot felul de beat-uri pe care nu le gustăm în mod normal. Scenă perfectă pentru un film întitulat "Girls just wanna have fun". A fost tare comic să ne văd în ipostaza asta, mai ales că pe fetele astea cu greu le poţi scoate din casă (şi atunci nu poate fi vorba de cluburi), iar eu, deşi mai ies, dansez din an în Paşte, în principal pentru că am oroare de audienţă. Apoi, în câteva zile, am făcut nopţi albe jucând cărţi cu simpaticul nostru cuplu de americani. Ne trezeam pe la amiază, cu figuri încercănate, dădeam o fugă pe la şcoli, iar seara o luam de la capăt. După o săptămână de nesomn şi agitaţie, am capitulat, iar duminică m-am trezit undeva pe la apus. Când am coborât în bucătarie mai să mă pufnească râsul. Toţi aveam nişte feţe plouate şi ne întreceam în căscat. Mi-am petrecut restul zilei cititind, iar mai apoi devorând primul sezon din Lie To Me. E tare, tare fain. Abia aştept să apară sezonul următor! După ultimul episod, mi-am propus să-mi odihnesc mintea fixând tavanul, încercând să nu mă gândesc la nimic. Dar n-am reuşit. Îmi reveneau bucăţele de imagini din ultimele zile. Retrăiam starea de bine. Chiar şi cu M. e bine. L-am scuturat bine, a înţeles că se comportă ca un puber şi şi-a revenit. Ne-am întors la prietenia confortabilă de care avem nevoie amândoi. A fost o săptămână completă. Mă îndoiesc că o să mai iau parte la ceva asemănător curând, pentru că o să stau prost la capitolul timp liber. Am luat o decizie destul de importantă, aş zice. I'm getting a job. I mean, I hope I get it. Am un presentiment bun. Cred că e o ocazie pe care o aşteptam de mult.

Ryan Star - Brand New Day

Din lac în puţ

Vă recomand să nu combinaţi Lacrima lui Ovidiu cu vin roşu şi bere, iar apoi să mergeţi pe jos acasă la 5 jumate dimineaţa, altfel sunt şanse mari să aveţi impresia că vă urmăreşte cineva, sau ca fiecare stâlp, văzut din depărtare, să vă pară un zombie pietrificat care o să înceapă să se mişte în fiecare clipă. A fost ziua lui Mv. Toate bune şi frumoase. Doar că era şi el acolo. A fost în regulă o vreme. Până când a început să se comporte ciudat. Apoi am început să mă comport şi eu ciudat. Apoi totul a devenit ciudat şi mi-am dat seama că n-o să poată să fie ca dinainte. Aproape că nici nu mai ştiu cum a început toată nebunia asta. Aaa da. Ziua concertului Kumm. O zi bizară de la cap la coadă. Ploaie torenţială, frig şi o dezamăgire profundă, cu excepţia câtorva clipe de uitare de sine şi relaxare în timpul concertului. O decizie cât se poate de proastă. În loc să plec acasă, am plecat cu o prietenă în Stuf. Un mesaj. Un răspuns. Şi iată cum se duc la naiba prieteniile. Fără sens...